Spanzuratoarea!

Jur ca in acest moment imi vine sa ma urc pe pereti si sa cojesc lavabila de pe ei cu unghiile, pana imi da sangele. Nici nu stiti cum este sa auzi la radio melodia lu peste, cu acelasi beat enervant pe fundal, cum iti toata creierii si alta melodie care se vrea a fi hip-hop din camera lui frati-to cum zguduie casa.

Apoi, ca tacamul sa fie complet, parintii tai dragi, care s-au gandit sa apara si ei acasa, incep sa dea ordine in stanga si in dreapta, nepasandu-le de progamul tau. Dar deh…de-asta sunt parintii..we can’t blame them. Ca daca dam vina pe ei, incep sa-ti scoata ochii cu tot felul de lucruri: “atatia ani ti-am luat ce ai vrut, ti-am facut toate poftele, te-am dus unde ai vrut blah-blah-blah si nu ai dreptul sa comentezi”. Si de obicei, astfel de predici tin mult, chiar foarte mult. Si asta nu face decat sa-mi agraveze starea.

Cred ca imi voi face o spanzuratoare din sireturile de la cizmele mele si ma voi spanzura de limba de lampa din camera. Sau poate voi spanzura pe cei care ma enerveaza, avand grija sa-i torturez inainte, incet, dureros. Picatura chinezeasca este o varianta destul de buna. Imi amintesc ca verisoara mea imi spunea povesti despre China medievala si felul in care fetitele erau mutilate pentru a arata cat mai gingas si frumos. Exact..mutilate pentru a arata bine. Asta consta in oprirea cresterii marimii piciorului inca de cand erau ele mici, aplicandu-li-se tot felul de tehnici. Piciorul mic era considerat un ideal de frumusete pe atunci. God, ce principii aveau chinezii? o.0

Si sa reluam: la calculatorul lui frati-mio se aude melodia lu Puya (daca ati stii ce inseamna in olandeza..:))) si a lui ălalalt (nici macar nu stiu cum il cheama) cu “American Dream”. Si iar imi vine sa ma urc pe pereti. Dar saracii, nu mai suporta nici ei mult crizele mele, asa ca ma refugiez in muzica, daca tot mi-am descarcat discografia lui Bon Jovi. *fan girl moment*.

Un mixar care parca toaca creiere (mines) se aude din bucatatarie + stirile sportive + muzica de prost gust => reteta perfecta pentru a avea un somn cat mai placut. La care se adauga o veritabila durere de stomac si cap. Pana la urma, tot peretii vor suferi. Imi vine sa sparg ceva si sa plec la prietena mea si sa ne uitam la filme pana prindem radacini pe canapea. Dar este prea tarziu, iar eu urasc sa umblu noaptea. Se pare ca voi ramane aici, nu am alta optiune. Si daca as avea, cui i-ar pasa?

Postat pe data de: 30 decembrie 2010 pe wordpress