5 centimeters per second

Tocmai am terminat de vizionat unul dintre cele mai triste anime-uri pe care le-am vazut pana acum. Desi aveam o oarecare strangere de inima daca sa incep sa-l vad sau nu, datorita lui Teh am inceput sa ma uit la el, mai ales dupa ce am citit ce a scris ea.
Il aveam deja pe lista mea de “plan to watch”, dar niciodata nu am avut timp de el, mai ales ca nu stiam la ce sa ma astept.
Dar azi, fiind si vacanta, am decis sa incerc, sa las deoparte “Soul Eater” sau “FMA”. Si nu a fost deloc o decizie gresita.

Povestea se invarte in jurul lui Tohno Takaki şi Shinohara Akari. Cei doi se cunosc inca din generala, pe cand erau tot timpul impreuna, mai ales ca majoritatea timpului si-l petreceau la biblioteca. Dar soarta face ca Akari sa se mute in alt oras, mult mai departe de Tokio, unde locuieste Tohno. Cei doi isi trimit scrisori, constant, astfel pastrand legatura.
Nu va povestesc mai multe, pentru ca nu vreau sa va stric surpriza in caz ca o sa-l urmariti.

Anime-ul este impartit in 3 episoade: Cherry Blossom, Cosmonaut si 5 centimeters per second. 
Prima si ultima parte este relatata din perspectiva lui Tohno, care povesteste despre dragostea lui fata de Akari. Amandoua partile au fost genial realizate, grafica fiin excelenta. Din partea mea anime-ul are o bila alba pentru desenerea perfecta a expresiilor fetei. Tristetea din ochii lui Tohno era atat de bine sugerata incat ti se strange inima cand il vezi. Vrei sa plangi, dar nu poti. Simti nodul in gat, lacrimile in ochi, dar pur si simpu nu vor sa curga. Si credeti-ma cand spun asta, asa mi s-a intampla si mie. Ce a facut mai speciala povestea este faptul ca totul este povestit din perspectiva unui baiat. Te astepti ca astfel de povesti sa fie din perspectiva unei fete, dar aici nu. A fost placut sa-l cunosc mai mult pe Tohno decat pe Akira, sa-i inteleg gandurile si sentimentele. Mi s-a parut de-a dreptul induiosator sa vad ca el scria mesaje zi de zi, dar nu le trimitea. Chiar el se intreba la un moment dat cand a ajuns sa scrie mesaje, fara sa le expedieze.

A doua parte este povestita din perspectiva lui Sumida Kanae, un alt personaj decat cele din prima parte, dar nu la fel de fermecator. Ea il intalneste pe Tohno dupa ce acesta se muta din Tokio. A fost dragoste la prima vedere pentru ea si poarta in suflet aceleasi sentimente si in liceu. Dar isi da seama ca desi Tohno o priveste, nu o vede pe ea. Gandurile sale totdeauna sunt indreptate undeva departe. De aceea renunta sa-i marturiseasca sentimentele si acceptandu-le, decide sa traiasca cu aceasta iubire neimpartasita. Aceasta parte a fost foarte trista, de asemenea, mai ales ca Kanae nu a fost disperata sa faca orice pentru a obtine dragostea lui Tohno. Mi-a placut personalitatea ei si puterea de a-si intelege colegul.

Cat despre grafica, este de nota 10. Simpla, fara prea multe detalii, dar de efect. Faptul ca nu a fost muzica pe fundal decat in anumite momente a fost si mai fermecator. M-a tinut cu sufletul la gura tot timpul, fara sa stiu la ce sa ma astept. Ce-i drept, cand este muzica, stii ca ceva sigur se va intampla atunci cand ritmul se inteteste. Dar aici nu. A fost un suspans continuu, nestiind unde ii vor duce pasii pe cei doi indragostiti, nestiind ce se va intampla cu ei.

Nu imi pare rau ca am vazut anime-ul, dar am ramas cu un gust amar in urma lui. Involunat ma gandesc “ce ar fi fost daca…”. Nu ai cum sa nu te intrebi asta, dupa ce te uiti la el. Totul s-a terminat prea brusc pentru mine, prea multe lucruri au ramas nerezolvate. Dar cum spuneam, acesta este farmecul anime-ul. Iar eu nu ar trebui sa ma plang, mai ales ca nu sunt fana a happy ending-ului. Se pare ca totusi, in unele momente sunt fana. Acum as fi vrut ca macar o vorba sa mai schimbe Akira si Tohno inainte de sfarsit.

Akari Shinohara: Hey… They say it’s five centimeters per second.
Takaki Tohno: What do you mean?
Akari Shinohara: The speed at which the sakura blossom petals fall… Five centimeters per second.

Schimbul acesta de replici mi-a placut la nebunie, desi nu este cine stie ce. M-a facut sa inteleg titlul anime-ului si ce reprezinta el. Am si gasit o explicatie destul de interesanta cautan pe net (eu totdeauna caut detalii despre orice anime vazut: cine l-a regizat, vocile actorilor, impresiile altor oameni etc):

The title 5 Centimeters Per Second comes from the speed at which cherry blossoms petals fall, petals being a metaphorical representation of humans, reminiscent of the slowness of life and how people often start together but slowly drift into their separate ways

Am uitat sa mentionez ca felul in care cerul este desene este breath taking. Este absolut mirific. Se poate vedea si in poza pusa de mine pe blog. Zici ca este rupt din povestile fantasy. I simply love it!

Daca aveti vreodata intentia sa-l urmariti, il puteti viziona aici: 5 centimeters per second

Postat pe data de 29 decembrie 2010, pe wordpress