Bon Jovi @ Bucharest

Asa...dupa saptamani de absenta in care am facut...nici eu nu stiu ce, am decis ca e cazul sa vin cu un review la concertul Bon Jovi din data de 11 iulie 2011 + poze. So..here we go.

Dupa un drum obositor si groaznic de vreo 5 ore pana la Bucuresti, am decis, impreuna cu prietena mea, ca nu are rost sa mergem sa sprijinim gardurile din Piata Constitutiei de la 3:30 (la 4 era intrarea) pentru ca este mult prea cald, iar organizmul meu clacheaza daca sta prea mult in soare.
Soo..we went there at 5:30 pm o'clock si chiar am prins un loc foarte bun, in dreapta scenei, chiar langa gard. We were like..OMG! This is for real?
Ne-am mai plimbat pe acolo, ne-am luat o apa, aproape ca ne-am inecat cu ea cand am vazut ce preturi aveau tricourile (cel mai ieftin era 110 lei), dupa care ne-am intors la scena. Sa va spun sincer, am iesit de la Golden Circle doar ca sa primim bratari. :))
Pe la sase si ceva a aparut pe scena prima trupa no-name (nici acum nu i-am retinut numele). Atunci a fost momentul in care eu m-am asezat pe pietrele fierbinti din Piata Constitutiei. Simteam ca mi se face rau de la caldura si deja nu mai aveam rabdare. Eu venisem pt Bon Jovi, nu pt no-name bands. Si chiar credeam ca o sa cante o trupa mai mare in deschidere, gen Iris, Holograf, Cargo. Dar ma rog. A doua trupa a fost mai ok, mai ales ca vocea tipei a fost placuta.
Apoi a urmat un moment in care nu stiu sigur ce s-a intamplat. Toata lumea s-a aruncat spre gard si eu practic am fost ridicata de pe jos cu forta. Apoi am aflat ca se dadeau la gard bratari pt Diamond Circle (care a aparut in mod bizar cu cateva zile inainte de concert si doar putine persoane au stiut de el).Na m rog, a trecut momentul si mai erau cateva minute pana la ora 8, ora la care intra Bon Jovi pe scena.

Brusc, pe ecranul mare din spatele scene a inceput un fel de generic, in care ii prezenta pe cei patru venind in slow-motion. Si muzica era tensionata si bubuia in boxe si in stomacul meu, simtind vibratiile pana in ultima celula din corp. Ma simtea bine, parca era drogata.
Cand a aparut filmuletul, toata lumea a inceput sa urle (me too, ofc). Nici nu am cuvinte sa spun cat de emotionata am fost in acel moment cand am vazut cati au oameni eu venit pentru o formatie. Ma simteam conenctata cu ei intr-un fel, pentru ca toti simteam acelasi lucru: o energie de nedescris, bucurie, extaz, uimire (mie nici acum nu imi vine sa cred ca am fost la concert).

Apoi, rand pe rand, au urcat pe scena Tico Torres -drums(lumea urla si mai tare), apoi David Brayn -keyboards (volumul a mai urcat cu doua trepte la strigate), Richie Sambora -guitar (aici a fost momentul in care am ajuns sa ma intreb daca pot urla mai tare de atat) si au inceput sa cante "Raise your hands" si, intr-un final, in fata a peste 50.000 de oameni a veni Jon Bon Jovi arant mai bine ca niciodata si acela a fost momentul in care eu am inceput sa plang. Nu credeam niciodata ca o sa ajung sa-l vad atat de aproape, sa-i aud muzica cantata live.
A inceput cu melodia "Raise your hands"! Nici nu puteau alege o melodie mai potrivita pentru a deschide concertul! Ritmata, a cazut ca o bomba asupra noastra!
A fost G E N I A L!  M A G N I F I C!  I N C R E D I B I L!Awesome! Great!
Nici daca as stii toate limbile pamantului nu as putea sa exprim tot ce am simtit in acea zi! Ma durea ochii de la plans, de la lacrimile care s-au amestecat cu crema de fata si cu transpiratia, ma durea gatul de la cantat, urlat, gura de la zambit, picioarele de la dansat, sarit, topait. Tot corpul ma durea dar timp de trei ore nu am simtit nimic. Putea sa vina si un uragan ca nu ma putea misca de pe loc.

A fost fenomenal! Pe parcursul celor trei ore am cantat fiecare melodie in rand cu ei. Daca Jon Bon Jovi spunea sa ridicam mainile, sa urlam, sau sa cantam dupa el, noi asta faceam! Nimanui nu i-a mai pasat ca nu are voce. Nu mai conta! A fost ceva de nedescris sa-i vezi pe toti cum canta vers cu vers, sa vezi mii de maini in aer. A fost emotionant! Inca mi strange stomacul cand ma gandesc. <3

Cel mai tare moment a fost cand am inceput sa ii cantam, din proprie initiativa, La multi ani lui Richie Sambora. Initial, i-am mai cantat o data, undeva pe la inceputul concertului, dar nu ne-am lasat. Cateodata stau si ma intreb oare cum te simti cand vezi atatia oameni cantandu-ti "La multi ani", cand esti idolatrizat de o lume o intreaga?

Sa nu spun ca noi, fetele si femeile prezente acolo, am fost pe jos in momentul in care Jon si-a schimbat pe scena tricoul. Da stiu...are 49 de ani, dar tot arata al naibii de bine! Si bineinteles ca totul a fost regizat, pentru ca Jon stie cat de bine arata, dar ce conteaza? Nu o sa-l mai vedem noi live pe Jon half-naked prea curand.

Dupa 2 ore, Jon a spus "Good Night" si toti au disparut de pe scena. Ne-am panicat, sau cel putin eu ca din cate stiam, iesirile de pe scena nu se faceau asa brusc. Am inceput cu totii sa strigam in cor "Bon Jovi" pana cand i-am readus pe scena. Probabil a fost doar o mica pauza luata de ei, dar a meritat sa ii vedem inapoi. Si ne-au mai cantat inca o ora, concertul de la Bucuresti devenind unul dintre cele mai lungi concerte sustinute de ei!

A fost o noapte magica, cum nu voi mai trai eu prea curand. Sunt artisti in adevaratul sens al cuvantului, mai ales ca Jon a fost operat la genunchi recent. Dar nu a lasat sa se vada asta. A avut o miscare scenica foarte buna si a acoperit orice durere. Plus ca au intrat la ora 8 fix pe scena, nici mai devreme, nici mai tarziu. Ne-au ridicat in al 9-lea cer pe toti, au aratat ce pot si daca mai vin o data in Buc, ma duc! Si atunci o sa fie si mai frumos! <3

Au cantat toate melodiile mele preferate, in special "Lost Highway", "Always" (inca mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la felul in care a cantat-o), "Bad Medicine". M-am putut bucura de solo-urile lui Richie, de zambetul lui Jon, de tot.
Eu si prietenele mele cu care am fost aproape ne-am topit cand a venit in fata ecranului din dreapta, la 3 metri de noi, si a stat sa-i facem poze. Am zis ca nu e posibil sa fiu atat de aproape de el!

Cand am ajuns acasa, inca eram in transa! Si inca sunt si acum! Nu pot sa nu zambesc ca un copil prost cand imi aduc aminte de tot ce a fost! Cred ca stiti si voi genul acela de bucurie! :)) Nu cred ca o sa mai prind eu un concert atat de bun ca acesta! Am fost la Sonata Arctica in Sibiu si deja de la inceput mi se facuse dor de Bon Jovi si de concertul lor. Vreaaaauuu inapoiiii!

Va las cu doua videouri (de la stiri) care spun in cateva cuvinte exact ce a fost acolo! Adrenalina pura! Parca o bomba a cazut peste Bucuresti in seara aia! <3






Gata va las, ca daca nu, ma apuc iar sa scriu. Nu o sa imi ajung Blogul la cate am de spus!:)) Naiba m-o pus sa ma uit la videourile de sus! Iar mi s-a facut pielea de gaina si mi-au dat si lacrimile!