Am terminat zilele trecute de citit Dark Matter de Philip Kerr si pot sa spun ca mi-a lasat un gust placut cartea. Este genul acela de carte care te tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina. Povestea se invarte in jurul profesorului Isaac Newton, un adevarat Sherlock Holmes al Turnului Londrei, si al asistentului sau Christopher Ellis. Acestia incearca sa-i prinda pe falsificatorii de bani pentru a putea pune in miscare Reforma Monetara, planuita de atata timp.
Doar ca lucrurile nu sunt atat de usoare pe cat par. Desi pare usoara toata aceasta treaba, in urma investigatiilor lor descopera ca falsificatorii de bani sunt cea mai mica grija a lor, iar complotul pus la cale este unul de proportii uriase. Crime peste crime, indicii si rasturnari de situatii sunt ceea ce fac deliciul acestui roman, mai ales ca multe dintre obiceiurile, gandurile si teoriile lui Newton sunt descrise aici de catre Kerr asa cum le stim si noi. Personalitati ca Daniel Defoe sau Samuel Pepys isi fac simtita prezenta in acest roman si ajuta la complicarea actiunii.
Autorul face o treaba grozava in a descrie Londra sec XVII si a vietii de atunci, scotand in evidenta incercarea oamenilor de a lasa in urma lumea medievala si de a se moderniza. Totusi, este de precizat faptul ca aceasta carte nu se axeaza pe viata lui Isaac Newton, cum scrie pe coperta, ci mai mult pe cazul de care se ocupa si de crime. Daca analizez toata povestea, vezi o oarecare asemanare intrei cei doi protagonisti si Sherlock Holmes si Dr. Watson (prima intalnire a lui Newton cu Ellis aduce mult a prima intalnire dintre Holmes si Watson).
Un lucru care nu mi-a placut deloc au fost scenele de sex pe care autorul le-a introdus in text. Parca au fost fortate in text, doar de dragul de a fi. Imi da impresia ca autorul a vrut cu tot dinadinsul sa existe perversitatea in text, desi marea majoritate a cartii pare fortata. Se potriveste ca o nuca in perete. A da si inca ceva nu mi-a placut. A fost mentionata alchimia in carte (acesta fiind principalul motiv pentru care am cumparat cartea pana la urma), dar nu a fost dezvoltata in sine. S-au spus care ii sunt principiile si cum functioneaza, dar atat. Si eu care vroiam mai mult. :))
Cat despre personaje, nu mi s-au parut foarte speciale niciunul dintre ele. Singurul care mi-a atras atentia a fost Daniel Defoe, ale carui preocupari au fost altele decat scrisul. Nu stiu daca tot ceea ce este scris in carte despre el este adevarat, dar nu m-as fi gandit niciodata ca el este asa. Si Newton mi s-a parut interesant la un moment dat, mai ales cand arata ca este si el om si are sentimente, nu doar creier super-dezvoltat.
Ce mi-a mai placut la aceasta carte este misterul pe care autorul il tese cu foarte mare atentie si personalitatea lui Ellis care se schimba odata ce-l intalneste pe Newton. Sau, cel putin, in mare parte. De altfel, din perspectiva lui se povesteste totul si ne demonstreaza ca desi putem trai sub acelasi acoperis cu un geniu, nu o sa ajungem niciodata sa-l inteleg, oricat de tare am vrea, pentru ca acel om de geniu mereu o sa aiba idei si principii cu care noi nu o sa fim de acord.
S-au mai mentionat Cavalerii Templieri si comoara lor, acesta fiind un lucru care mi-a placut iarasi la fel de mult.
Per total a fost o lectura placuta, bine documentata, usor de citit. :)
0 comments:
Post a Comment