A magic world

Pot sa spun ca pentru prima data in aceasta iarna chiar mi-a placut...iarna. Eu sunt o fire mai ciudata si nu imi place iarna pentru ca nu imi place frigul. Urasc sa iau pe mine 1000 de haine ca sa ma incalzesc, sa fiu atenta cand merg pe strada ca sa nu alunec (nu ma pot abtine sa nu visez cu ochii deschisi), sau sa ma feresc tot timpul sa nu primesc un bulgare in cap. Urasc sa calatoresc iarna. Asta implica zeci de mii de haine calduroase. Imi este dor de vara, de fuste, shorts si maieri. Vreau calduraaaa! 

Revenind la ceea ce spuneam mai-nainte, azi chiar mi-a placut ceea ce am vazut afara.

Dupa o sesiune intensa de maturat zapada din curtem, am facut o pauza ca sa-mi trag sufletul si am admirat peisajul. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut cat de frumos ninge, fulgii parca dansand incet in aer. Parca era o scena desprinsa din Harry Potter. Daca ati vazut filmele, cred ca va amintiti ca intr-unul dintre ele este o scena in care ninge cu zapada magica in Sala Mare. Si ca fulgii care cadeau din tavan se topeau la jumatatea drumului. 

Acelasi lucru l-am vazut si eu azi la mine in curte, doar ca totul se petrecea invers. Fulgii de zapada parca se formau pe la jumatatea drumului dintre cer si pamant, ca si cum norii ar fi coborat foarte jos. Iar fulgii erau atat de mari si pareau atat de pufosi incat semanau cu mici ghemotoace de vata. Mi-as fi dorit ca fulgii aceia adunati la un loc sa formeze un print care sa ma ia de mana si sa ma duca in lumea lui fermecata. 

Nu pot descrie in cuvinte ceea ce am vazut. A fost pur si simplu magic. Nu mi-a mai pasat ca nasul meu mai avea putin si degera sau faptul ca parul imi "incaruntise". Am stat pironita locului timp de cateva minute, pana cand am realizat ca ma i-a frigul si am intrat in casa. 

A fost frumos. Pacat ca este frig. Dar na...fiecare lucru exista cu un scop. Nimic nu este la intamplare pe Pamantul acesta. 

Cu drag, Lulu :)