Saturday 15 January 2011

1st. “You’re supposed to be dead! “

M-am gandit sa fac un fel de top 10 al celor mai mari obsesii ale mele, ca sa vad defapt daca pot sa aleg 10 din multimea mea de obsesii. *laughs*. So, here we go... 

Dupa cum spune si titlul, acesta este prima din obsesiile mele si poate cea mai mare de pana acum. Multe obsestii au durat 3 luni, maxim, dar obsesia aceasta ma tine din 2005, la 2 ani de la prima aparitie a filmului Pirates of the Carribean: The Curse of the Black Pearl.
Mi-au placut multe filme si sunt un cinefil inrait, dar cu timpul farmecul lor a disparut. Insa nu a fost cazul si acestor scumpi si dragalasi pirati.
Desi am avut la inceput cateva dubii in privinta acestui film, crezand ca este iar o poveste pentru copii lansata de Disney pentru a scoate bani. Am tot amanat sa vad filmul, pana cand intr-o zi am zis ca fie, sa-l vad. Si am ramas placut impresionata de efectele speciale, de costume, decor, personaje si de Johnny Depp, pe care il ador din acel moment.
Am adoar povestea acestui pirat care mei mereu parea beat, dar cu o intelingenta care depasea orice asteptare. Mereu face haz de necaz si inveseleste atmosfera cu cate-o gluma buna.
Dar sa nu uitam si de celelalte personaje, cum ar fi superba Elzabeth a.k.a Keira Knightely sau Will Turener a.k.a Orlando Bloom (desi a fost splendid in rolul de pirat, tot ii este dor de parul blond si urechiusele de elf *cries*).
Si nici pe Barbossa (Geofrey Rush) nu trebuie sa-l uitam. In fond, a avut si el rolul lui.
Daca prima parte si-a facut loc in inimile oamenilor si a fost pe primul loc in Box-office pentru mult timp (cifrele de aici nu mint) , a doua parte nu a fost la fel de frumoasa pe cum ma asteptam. M-a dezamagit in mare parte, mai ales ca mi s-a parut a fi lalailta uneori, iar glumele lui Jackie nu au mai fost la fel de amuzante ca inainte. Totusi, mi-a placut finalul, sarutul dintre el si Keira (ah…de cand asteptam eu un sarut dintre cei doi) si lupta cu Kraken. Un final pe gustul meu. Iar aparitia lui Tia Dalma a fost geniala. Iubesc felul in care este machiata si cum vorbeste.
Dar se pare ca partea a treia a revenit in forta, cu un inceput sinistru si un final pe masura. Producatorul afirma ca trebuie sa faca un inceput care sa nu alunge spectatorii din sala in primele 15 min. Si a reusit. Cantecul, copilul, spanzuratoarea, toata scena per ansambul a fost geniala regizata. Apoi totul a inceput in forta. Sa nu mai spun ca si acum imi infloreste un zambet cand ma gandesc la Jackie si la clonele lui. Am vazut cum a fost realizata scena si mi s-a parut amuzanta. Apoi, cei doi lit’ Jackies au fost iar amuzanti.
Ca sa rezum, filmul a fost genial, cu efecte speciale geniale, cu actori geniali, cu costume geniale, cu machiaje geniale(daca tot e sa fac abuz de cuvantul “genial”).
Si ca sa nu-si lase fanii dezamagiti, pe 20 Mai 2011 va aparea partea a IV-a :Pirates of the Carribean: On stranger Tides.
Am inghetat pe scaun cand am vazut ca va fi o a patra parte si mai ales cand am vazut trailerul. Va fi cel mai frumos cadou de ziua mea. Si daca tot implinesc 18 ani, poate voi apuca sa merg la premiera. Ca o data in viata fac 18 ani. Mai trebuie doar sa imi mitueisc parintii. :) )
Cu acestea fiind spuse, am incheiat scurtul meu “articol” despre POTC. Si nu ma intelegi gresit cand spun “scurt”. M-as putea intinde 10 pagini vorbind doar despre asta.
Si sa nu uit: titlul “You’re supposed to be dead” este una din replicile din primul film.
Barbossa: You’re supposed to be dead! 
Jack Sparrow: Am I not?


Postat pe data de 27 decembrie 2010, pe wordpress

0 comments: